luni, 5 noiembrie 2007

Invatam cu timpul

Cu timpul invatam sa percepem diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet....si invatam ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta. Cu timpul invat sa-mi accept caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si cum sa-mi construiesc toate drumurile bazate in ASTAZI si ACUM, pentru ca MAINE este prea nesigur pentru a face planuri ...si VIITORUL are mai mereu o multitudine de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp invatam ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza...asa ca incepem sa plantam propria gradina si a ne impodobim propriul suflet in loc sa mai asteptam ca altcineva sa ne aduca flori...si invatam ca intr-adevar putem suporta...ca intr-adevar avem forta...ca intr-adevar suntem valorosi.
Cu timpul invatam ca a sta alaturi de cineva doar pentru ca iti ofera un viitor bun inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu toate defectele tale fara a pretinde sa te schimbi iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti...iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi...ajungi cu timpul sa intelegi ca adevarati prieteni sunt numarati si ca cel care nu lupta pentru ei mai devreme sau mai tarziu se vor vedea inconjurati doar de false prietenii...cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit...cu timpul inveti ca A SCUZA poate face oricine dar ca A IERTA doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul inveti ca daca ai ranit grav un prieten e foarte probabil ca prietenia lui nu va mai fi la aceasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana mai devreme sau mai tarziu va simti aceasi umilinta si dispret dar multiplicate...cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca asta va determina in final ca ele nu vor mai fi cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate cel mai bun nu era VIITORUL ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment...cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit/a cu cei care sunt in imprejurul tau iti vor lipsi enorm cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt.
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor sau ca ai nevoie, sa-i spui ca vrei sa fi prieten din fata unui mormant nu mai are nici un sens......DAR DIN PACATE, SE INVATA DOAR CU TIMPUL.....(a.n.)

Un comentariu:

Anonim spunea...

Din pacate se invata doar cu timpul... In fond care ar fi farmecul vietii daca le-am sti pe toate de la bun inceput? Am mai simti iubirea cu aceeasi intensitate daca am sti cum sa procedam ca sa ducem lucrurile pe fagasul dorit de noi?